Monumentul celor trei martiri cu un destin aproape omenesc…

Luna august a anului 1917 a fost una nefastă pentru Basarabia. La 13 august moare în Spitalul Central din Chişinău tânărul preot-poet Alexei Mateevici (16.III.1888, Căinari - 13.VIII.1917, Chişinău), iar la 20 august sunt ucişi de către soldaţii bolşevizaţi alţi doi tineri, lideri ai mişcării naţionale, Simion Murafa (24.V.1887, Cotiujenii Mari, jud. Soroca – 20.VIII.1917, Chişinău) şi Andrei Hodorogea (1878, Slobozia Hodorogei, jud. Orhei – 20.VIII.1917, Chişinău).

Distracții comuniste în biserici românești

Serate, dansuri, expoziții, degustări de vin, depozitări, cursuri despre astrologie – sunt doar unele din activitățile care aveau loc în perioada dominației sovietice în Moldova în actualele biserici.

Lăcașele sfinte erau folosite „la negru” de comuniști, care aveau toată puterea necesară pentru a schimba, treptat, tot ce iubeau românii de la bun început.

Chișinăul pe care n-o să-l vedem niciodată

Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni a fost nu numai un credincios slujitor al altarului, dar şi un mare om de stat.

Prin contribuţia lui directă, târgul de odinioară al Chişinăului a fost ales drept capitală a Basarabiei, având la acea vreme concurenţi mult mai evoluaţi edilitar: Dubăsarii în care existase deja o administraţie temporară, Orheiul care fusese un centru al provinciei dintre Prut şi Nistru, precum și Benderul care, fiind situat chiar pe malul Nistrului, avea şi cetate.

Viața Spirituală din Basarabia în perioada țaristă (1812-1918)

Prot. Octavian MOŞIN 

Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice 

După războiul ruso-turc (1806-1812) a fost semnată pacea de la Bucureşti [1], iar Imperiul rus anexează pământurile de la est de Prut ale Moldovei, numite ulterior, în 1813 Basarabia. Iniţial, în acest spaţiu era imposibil de a întreprinde o schimbare radicală a modului secular de viaţă, do­mi­­nat de cutume străvechi, motiv pentru care, cel puţin la prima etapă extrem de delicată, administraţia ţa­ristă a conferit populaţiei băştinaşe din Basarabia un anumit grad de auto­no­mie, ce presupunea posibilitatea păstrării caracterului său naţional. În Basarabia ţaristă la momentul anexării ei către Imperiul Rus au fost nu­mă­rate 775 de biserici.

O nouă apariție editorială: Mitropolia Moldovei, cronica evenimentelor 2007-2012

Drept învăţând cuvântul adevărului… 

Nu treceţi cu vederea cele sperate de grija celor prezente. 

(Sfântul Vasile cel Mare) 

Tipărim acest album foto cu comentarii pentru a fixa principalele evenimente din cuprinsul Mitropoliei Moldovei în anii 2007-2012. Această apariţie editorială este prilejuită de aniversarea a 60-a din ziua naşterii Mitropolitului Vladimir, astfel şirul evenimentelor din anul curent este dat până la data de 18 august. 

Deşi cronica evenimentelor este prezentată pe larg în publicaţiile bisericeşti „Altarul Credinţei” şi „Curierul Ortodox”, fiind postate şi pe site-ul ofi cial al Mitropoliei: www.mitropolia.md, iar episcopiile îşi au mijloacele lor de informare, ne-am gândit să prezentăm evenimentele şi întrunirile la care a participat mitropolitul.

„Biserica ortodoxă din Basarabia şi Transnistria (1940-2010)”

Lucrarea „Biserica ortodoxă din Basarabia şi Transnistria (1940-2010)” semnată de Veaceslav Ciorbă a fost editată într-un număr de 500 de exemplare ce va fi distribuită în principalele biblioteci din Republica Moldova şi la schimb de carte cu alte instituţii de peste hotare, reprezentând o realizare istoriografică importantă care abordează probleme esenţiale din istoria Basarabiei.

Sursa: http://www.dprp.gov.ro

Bisericile oraşului Bălţi din Basarabia în secolul trecut

La instalarea episcopului Visarion Puiu ca episcop de Hotin, în mai 1923, oraşul Bălţi avea numai o singură biserică la 10.000 de credincioşi ortodocşi. Fiind singura biserică, aceasta avea rolul de catedrală, neîncăpătoare însă, mai ales că acum ţinutul Hotinului era organizat administrativ-canonic la rang de eparhie. Primul gând al lui Visarion Puiu a fost de a ridica cât mai multe biserici, astfel încât să acopere necesităţile pastorale ale credincioşilor din Bălţi, dar mai ales să zidească o catedrală. Era nevoie de emblemă confesională românească, care să-i aducă pe românii acestui colţ basarabean cât mai aproape de potirul lui Hristos. Episcopul a ridicat o măreaţă catedrală în stil neoromânesc, pe care a sfinţit-o, cu oaspeţi aleşi la 2 iunie 1935, cu reşedinţă şi anexe pe măsură. Totodată, acelaşi episcop a iniţiat şi a încurajat ridicarea altor lăcaşuri de cult, precum "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" (1929), "Sfinţii Arhangheli", "Adormirea Maicii Domnului", "Cuvioasa Paracheva" (1935) şi Biserica "Schitul Episcopiei", toate acestea într-o perioadă de 10 ani. Ca şi în cazul catedralei, aceste lăcaşuri au primit elemente arhitectonice de identitate românească. Biserica "Sfânta Cuvioasă Parascheva" a fost zidită cu două turle răsucite, după modelul Mănăstirii Argeşului, iar Biserica "Sfinţii Apostoli" a fost ridicată după modelul moldovenesc, cu turn-clopotniţă adosat, neoromânesc, şi contraforţi. În perioada sovietică, aceste biserici au avut de suferit, în funcţiune rămânând numai catedrala, încercându-se ştergerea a tot ce putea aminti de trecutul românesc interbelic. De pildă, bisericilor "Sfinţii Apostoli" şi "Cuvioasa Parascheva" le-au fost date jos crucile, ultima fiind transformată în planetarium, după cum vedem în fotografiile de epocă.

Adrian Nicolae Petcu