„În vara anului 1918, la Chişinău se aştepta aducerea Icoanei Maicii Domnului, de la Mănăstirea Hârbovăţ. La marginea oraşului, de partea din care se aducea Icoana, s-a construit o scenă, un fel de tribună mare, pe care sta, aşteptând sosirea, Arhiepiscopul cu tot Clerul Chişinăului şi oficialităţile oraşului — militari şi civili. Clerul, îmbrăcat în veşminte sacerdotale: Arhiepiscopul în Mantie şi cu Mitră, Diaconii cu Stihar şi Orar — Arhidiaconul şi secundul cu Dicherotrichere şi cădelniţe; doi anagnoşti: unul pentru a ţine Cârja şi altul cartea. Preoţii cu Epitrahil şi Felon; pe cap, toţi cu acoperemântul de ceremonie — Culionul.
Pe tribună aşteptau în ordine: în semicerc, stând la mijloc Arhiepiscopul, iar la dreapta şi la stânga Preoţii, după rang şi etate. În urma Preoţilor Diaconii, în ordine iarăşi ierarhică. Anagnoştii înapoia Arhiepiscopului. Semicercul cu faţa spre partea din care se aşteptă sosirea Icoanei. Oficialitatea înapoia Clerului.
Când procesiunea ce însoţea Icoana, a ajuns la marginea oraşului, s-a dat semnalul tragerii clopotelor la biserici, de bisericile din partea aceea. Într-o clipă s-a transmis sosirea, şi în întreg marele oraş Chişinău, s-a auzit o muzică de clopote, ce se înălţa în văzduh şi se revărsa în depărtări.
Când procesiunea şi-a făcut apariţia, chemată misterios de muzica clopotelor — în Basarabia sunarea clopotelor este o adevărată muzică — Oficialitatea şi Poporul se descoperă. Toţi cu Clerul, aşteptau într-o atitudine, cum Armata aşteaptă pe marele său şef; şi sub stăpânirea unei emoţii evlavioase atât de puternică, se vedeau ştergându-se lacrimi.
Procesiunea soseşte la tribună. Se aşează Icoana în partea de Răsărit, cu faţa spre Apus. Doi Arhimandriţi sau doi Preoţi din cei ce o au adus, stau alături. Arhiepiscopul cu Clerul şi oficialitatea iau loc cu faţa spre Icoană.
Arhiepiscopul dă binecuvântarea. Primul Preot citeşte rugăciunile preliminarii, terminând cu Tatăl nostru. După Vosglas, se începe citirea Acatistului Maicii Domnului.
După ce s-a citit Acatistul, se formează procesiunea pentru ducerea Icoanei la Catedrală. Aici, altă tribună. Aceeaşi aşezare, şi iarăşi cetirea Acatistului.
Important este faptul formării procesiunii, de la locul sosirii, până la Catedrală. S-a format astfel : 1. Purtătorii Steagurilor de la bisericile din Chişinău, aranjaţi pe două rânduri; 2. Purtători sfeşnicelor cu lumânările aprinse; 3. Corul Arhiepiscopiei; 4. Purtătorii Icoanei; 5. Preoţii, după ierarhie — cai mai mari în grad lângă Arhiepiscop, unde rămâne şi Arhidiaconul cu secundul, iar ceilalţi înaintea Preoţilor — şi în urmă Arhiepiscopul. Toţi pe două rânduri în cea mai desăvârşită ordine.
La această procesiune se remarcă următorul fapt, păstrat prin tradiţie: De la locul unde a sosit procesiunea şi până la Catedrală, Icoana este dusă de cei mai înalţi demnitari ai oraşului, câte doi, schimbându-se din când în când. Aşa cei cari au dus-o până la un loc, au fost Generalul Guvernator al Basarabiei cu cel mai înalt Magistrat al Chişinăului. I-au înlocuit Şeful Statului Major al Corpului de Armată cu Primarul oraşului, şi aşa mai departe. Procesiunea a parcurs calea, în sunetul clopotelor de la toate bisericile oraşului.
După terminarea acatistului în curtea Catedralei, a început sărutarea Icoanei; Arhiepiscopul cu clerul, şi oficialităţile, care s-au retras, lăsând Preoţii până ce poporul a terminat cu sărutarea; apoi din curte Preoţii cu Diaconii au transportat-o în biserica Arhiepiscopiei.”
[1] D. Lungulescu, econom, "Explicaţii asupra Tipicului Dumnezeieştilor Servicii", cap. „Procesiunile religioase din Basarabia începutului de secol XX”, Craiova, anul 1926.
