Luna august a anului 1917 a fost
una nefastă pentru Basarabia. La 13 august moare în Spitalul Central din
Chişinău tânărul preot-poet Alexei Mateevici (16.III.1888, Căinari -
13.VIII.1917, Chişinău), iar la 20 august sunt ucişi de către soldaţii bolşevizaţi
alţi doi tineri, lideri ai mişcării naţionale, Simion Murafa (24.V.1887,
Cotiujenii Mari, jud. Soroca – 20.VIII.1917, Chişinău) şi Andrei Hodorogea
(1878, Slobozia Hodorogei, jud. Orhei – 20.VIII.1917, Chişinău).
Şi dacă funeraliile lui A.
Mateevici au fost organizate modest, petrecerea pe ultimul drum a celor doi a
fost una bine organizată şi cu multă lume în urma cortegiului funerar.
Destinul însă a vrut ca
posteritatea să-i unească şi să-i fixeze pentru posteritate în acelaşi
monument…
Prima mențiune despre existența
monumentului celor trei martiri o descoperisem prin anii ʼ80 în dicționarul
manuscris al lui Manuil Poleac. După care în Albumul Basarabiei (Chişinău,
1933) al căpitanului Gheorghe Andronachi am găsit o imagine reprodusă foarte
reușit. Și mergând pe aceeași cale, am găsit deja imaginea lui în arhive
particulare. Cum este și poza pe care o reproducem. Descifrarea enigmei acestui
monument a venit ca de obicei pe neașteptate.
În revista Destin românesc (1998,
nr. 2) a fost publicat un mic studiu Alexei Mateevici – un martir al cauzei
naţionale, semnat de Virgiliu Z. Teodorescu. Importanța acestui material rezidă
în faptul că argumentează documentar destinul unui monument ce fusese instalat
chiar în preajma Catedralei din Chișinău.
„În anul 1922 a fost inaugurat,
la Chişinău, un semnificativ monument dedicat cinstirii „apostolilor
Basarabeni, martiri ai Sfintei cauze naţionale”. Era, astfel, finalizată
iniţiativa unui comitet din Chişinău, prezidat de către Pantelimon Halippa.
Iniţiatorii s-au bucurat de sprijinul Comitetului regional Chişinău al
Societăţii „Mormintele Eroilor”, avându-i ca susţinători pe preşedintele
comitetului, generalul de divizie S. Popovici şi generalul de divizie S. Macri.
Acţiunea a fost preluată şi finalizată de către Comitetul Central al Societăţii
„Mormintele Eroilor”, coordonat de către mitropolitul primat, dr. Miron
Cristea. Lucrarea a fost încredinţată pentru realizare sculptorului Vasile
Ionescu-Varo care a finalizat o stringentă chemare de cinstire a bravilor luptători
pentru idealul naţional.
Amplasat în curtea catedralei,
monumentul a fost executat din piatră, având reliefuri, vulturul, stema,
inscripţiile şi elementele decorative turnate în bronz. Ansamblul avea un
piedestal cu cinci trepte pe care era amplasat un panou vertical din piatră,
unde erau încastrate reliefuri cu chipurile martirilor însoţite de
inscripţiile: Simion Murafa, născut la 24 mai 1887, mort la 20 august 1917;
părintele Alexei Mateevici, născut la 16 martie 1888, mort la 13 august 1917;
Andrei Hodorogea, născut octombrie 1878, mort la 20 august 1917.
Aceste reliefuri erau protejate
de un vultur cu aripile larg deschise. Sub reliefuri erau cuvintele definitorii
ale monumentului, menţionate mai sus.
Cele trei reliefuri erau
încadrate de elemente vegetale. În partea superioară erau plasate două ramuri.
Una de stejar şi alta de laur, care încadrau stema României.
Baza monumentului avea
dimensiunile 4,35/1,92 m.
Panoul de piatră avea
dimensiunile de 2,75/3,00/0,60 m.
Lucrarea a costat 140000 lei.”
La dezvelirea monumentului,
partizanul edificării lui, Pan Halippa, a rostit un cuvânt de omagiere pentru
martirii basarabeni din care desprindem doar începutul:
„Înalt Preasfinte,
Ilustre oaspe,
Domnilor miniştri,
Domnule general,
Onorată asistenţă,
Ne-am adunat aici, ca prin
prezenţa noastră la dezvelirea monumentului ridicat fiilor iubiţi ai Basarabiei
– părintele Alexie Mateevici, Simion Murafa şi Andrei Hodorogea, să aducem un
omagiu de pietate acestor luptători vajnici pentru cauza naţională.
Mie, ca preşedinte al Comitetului
de iniţiativă pentru ridicarea monumentului şi ca unul care am trăit împreună
cu ei zile de trudă şi de luptă, îmi revine sarcina să lămuresc în câteva
cuvinte cine au fost pentru neamul nostru fericiţi întru Domnul, ale căror chipuri
le-am săpat în bronz pe acest monument şi a căror amintire datori suntem s-o
săpăm şi în sufletele noastre, făcând din viaţa lor de muncă, luptă şi jertfă o
pildă pentru noi şi pentru generaţiile care ne urmează...”.
Monumentul acesta era unul dintre
puținele ridicate în Chișinău după Unire. Practic, consideram că, după 28 iunie
1940, autoritățile sovietice l-au distrus, procedând așa cum le dicta
ideologia. În mai multe materiale am afirmat greșit acest lucru. Discutând cu
martorii, am stabilit că postamentul a existat până după război, iar documentul
de arhivă scris pe antetul Ministerului Cultelor şi Artelor al României mi-a
indicat soarta mai multor monumente basarabene:
„Marelui Stat Major, Secţia II.
Căpitan Simionescu
No.48.438-1940
Din 11.X.1940
Au fost evacuate până acum
următoarele monumente din Basarabia:
1. Monumentul Regelui Ferdinand
din Chişinău, repartizat oraşului Iaşi; are stricăciuni foarte însemnate, capul
turtit şi picioarele rău deteriorate; este dat spre reparare Liceului industrial
din Iaşi; reparaţiile se ridică la 250.000 lei.
2. Monumentul lui Vasile Lupu din
Orhei, repartizat oraşului Iaşi; în bună stare.
3. Monumentul lui Ştefan cel Mare
din Chişinău, repartizat oraşului Vaslui; în bună stare.
4. Monumentul Generalului Poetaş
din Soroca, repartizat Muzeului Militar din Capitală; prezintă mici
stricăciuni, care se pot repara pe loc.
5. Basoreliefurile în bronz ale
lui Murafa şi Mateevici din Chişinău, repartizate Muzeului de Artă Naţională
„Carol I” din Capitală.
6. Un basorelief în beton armat
şi un bust ale lui Hajdeu, repartizate aceluiaşi muzeu.
Nu au fost evacuate din
Basarabia:
1. Statuia Regelui Ferdinand din
Ismail.
2. Bustul lui Pântea din Soroca.
Din Bucovina au fost evacuate 3
busturi ale lui I. Brătianu, Mihai Eminescu şi George Enescu; nu a fost evacuat
Monumentul Unirii din Cernăuţi.” (Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Arhivele Naţionale ale României).
În felul acesta, am fi avut
revelația unui final fericit în cazul monumentului celor trei martiri basarabeni:
Alexei Mateevici, Simion Murafa și Andrei Hodorogea, dacă nu era specificarea
că au fost predate doar două basoreliefuri, cel al lui A. Hodorogea lipsind.
Concluzia logică care se impune
este să găsim basoreliefurile ori să le reconstituim, să înălțăm un nou soclu
și să redăm istoriei monumentul care pe drept îi aparține, fapt ce şi l-au
propus doi tineri: Iulian Rusanovschi şi Dumitru Godorogea şi sunt aproape de
finalizarea acestei iniţiative.
În felul acesta, va reapare în
preajma Catedralei „Naşterea Domnului” Monumentul celor trei martiri cu un
destin aproape omenesc…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu