Serate, dansuri, expoziții,
degustări de vin, depozitări, cursuri despre astrologie – sunt doar unele din
activitățile care aveau loc în perioada dominației sovietice în Moldova în
actualele biserici.
Lăcașele sfinte erau folosite „la
negru” de comuniști, care aveau toată puterea necesară pentru a schimba,
treptat, tot ce iubeau românii de la bun început.
Astfel, preponderent, începând cu
încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, bisericile românești au fost
golite de tot ce le reprezenta și transformate în localuri de divertisment.
Vin, filme și ghinion
Una din cele mai pătimite este
Biserica „Sfântul Pantelimon”, care a fost construită în 1891, după proiectul
renumitului arhitect A. Bernardazzi, cu ajutorul financiar al fraţilor Ioan şi
Victor Sinadino, cetăţeni de onoare ai Chişinăului.
Despre istoria bisericii din sec. XIX - începutul sec. XX se cunosc și se
povestesc multe, însă biserica din mijlocul sec. XX este puțin cunoscută. Unul
din puținii oameni care povestesc despre trista istorie a lăcașului sfânt din
perioada sovietică este părintele Valeriu Potoroacă. Conform lui, sovieticii au
distrus inventarul bisericii, iconostasul a fost tăiat în bucăți și pus pe foc,
și au transformat biserica într-un salon de degustare a vinului. În subsol,
unde se aflau osemintele celor 26 de răposați din neamul Sinadino, au fost
depozitate poloboacele cu vin, iar osemintele - aruncate. Însă, spre fericirea
credincioșilor și marea dezamăgire a cotropitorilor, vinul a început să se
strice, iar în curând sala de degustare a fost închisă. Ulterior, clădirea a
fost „revalorificată” fiind transformată în depozit pentru recuzitele
Studioului „Moldova-Film”. Totul bine și frumos, doar că ghinionul rușilor a
continuat – peliculele au început să dispară din depozitul improvizat și zeci
de cutii cu filme au fost aruncate la gunoi, fiind deteriorate din cauza condițiilor
nefavorabile de păstrare a materialelor. Biserica a fost redeschisă în anii '90
ai secolului trecut.
În ritm de dans…
Biserica „Sf. Ierarh Nicolae”, zidită în 1901, a fost sfinţită de
către episcopul Chişinăului şi al Hotinului, Iacob, cu participarea corului de
arhierei, dirijat de Berezovschi.
După cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu venirea sovieticilor, noile
autorităţi au închis sfântul locaş, edificiul fiind transformat în Casă de
cultură a Institutului de Medicină. În anii ’40-’50, Casa de cultură, în afara
cursurilor de medicină, mai găzduia și serate de dans pentru viitorii doctori,
pentru care această clădire era mai mult un club, decât Casă de cultură sau, cu
atât mai mult, biserică.
Ea a fost redeschisă abia la începutul anilor '90. După reactivarea, în
anul 1992, prin actul sinodal al Mitropoliei Basarabiei, Biserica „Sfântul
Ierarh Nicolae” a devenit una dintre cele mai importante biserici din cadrul
acesteia.
Mai aproape de cer?
Catedrala „Schimbarea la Faţă”, la început, capelă a Gimnaziului de băieţi
nr. 2 (Liceul militar „Mihai Viteazul”), a fost construită în 1902, din
donațiile guvernatorului Constantin Alexandrovici. Timp de câteva luni,
biserica a fost ridicată. La 19 mai, acelaşi an, ea a fost deschisă şi
sfinţită.
În perioada ocupaţiei sovietice, în aprilie 1962, biserica a fost închisă
şi transformată în planetariu. El a fost foarte popular în rândurile
cetățenilor, în 1982 a
fost vizitat de circa 213 mii de oameni. În sala principală, vizitatorii puteau
să observe, acompaniați de muzica lui Ceaikovski, mișcarea navelor spațiale, a
bolizilor, a stațiilor cosmice „Venera” și „Marte”, de altfel, ei puteau să
admire cerul artificial de zi sau de noapte, planetele, Luna și Soarele sau
erupțiile vulcanice. În cadrul programului cultural, erau incluse și cursuri
științifice de astronomie, conferințe, seminarii și întâlniri cu oameni de
știință.
Astfel, biserica a rezistat, iar în anii '90 ai sec. XX a fost restaurată
și redeschisă pentru credincioşi.
Epopeea Catedralei
Catedrala „Naşterea Domnului Nostru Iisus Hristos”, imaginea orașului
Chișinău, a fost sfinţită la 13 octombrie 1836. Fiind amplasată în apropierea
reşedinţei Mitropoliei, alături de Grădina Publică, Catedrala era pe atunci cel
mai impunător monument de arhitectură din Basarabia.
În 1940, sovieticii au distrus monumentele a trei mari basarabeni: Alexei
Mateevici, Simeon Murafa şi Andrei Hodorogea, înălţat în parcul Catedralei încă
în 1933. Însă șirul stricăciunilor nu s-a oprit aici. Astfel, în vara anului
1941, când trupele sovietice s-au retras din Basarabia, cupola Catedralei a
fost deteriorată.
Revenite în teritoriu, autorităţile româneşti au încercat din răsputeri să
restabilească Catedrala, însă, din cauza războiului, lucrările de restaurare se
executau foarte greu.
Ulterior, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1962, din ordinul
autorităţilor comuniste, eforturile românești au fost aruncate în aer odată cu
clopotniţa. Mai târziu, Catedrala a fost transformată în sală de expoziţii.
Edificiul a fost retrocedat Bisericii după abolirea regimului sovietic, în
1991. Atunci au început şi lucrările de restaurare care au durat până la 25
august 1996, când a fost instalată şi sfinţită Crucea Catedralei, o cruce de
bronz asemenea aceleia pe care o avusese la ctitorie. Tot la 25 august 1996, a fost pusă piatra de
temelie a clopotniţei, care a fost ridicată în 1997.
În prezent, opiniile asupra celor descrise se împart. Unii blamează
distrugerea culturii și batjocorirea lăcașelor sfinte, pe când alții crescuți
și educați în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, își amintesc cu
nostalgie de momentele frumoase în care dădeau zece copeici pentru intrarea în
planetariu, și nu cinci lei pe o lumânare în biserică.
Ana Gherciu
Sursa: www.timpul.md
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu