RAZĂ DE ILUMINARE CULTURALĂ ŞI SPIRITUALĂ

Primul periodic bisericesc din Basarabia, care a văzut lumina tiparului în perioada păstoririi arhiepiscopului Antonie Şokotov, este Chişiniovskie Eparhialnîe Vedomosti, organ oficial al eparhiei Chişinăului şi Hotinului din anul 1867, ediţie bilingvă, cu texte „în oglindă”, ruseşti şi româneşti. Apariţia bilingvă i-a fost însă de scurtă durată (până în anul 1871), fiind suprimată de succesorul lui Antonie, Pavel Lebedev, care a permis să apară doar versiunea rusească1.

Un loc distinct în istoria tiparului şi a presei periodice din Basarabia desigur o ocupă revista Luminătorul, organ oficial al eparhiei Chişinăului (1908-1944), „una dintre cele mai statornice reviste româneşti din Basarabia cu caracter religios şi moral, o tribună bisericească românească”2.
În perioada interbelică „presa bisericească din Basarabia n-a fost cu nimic mai prejos decât cea din vechea Românie sau din Transilvania”3. Aici amintim din nou revista Luminătorul, revista clerului basarabean, care şi-a continuat apariţia inclusiv până-n anul 1944, sub conducerea renumitului pr. Constantin Popovici.
O altă revistă bisericească, editată în acea perioadă a fost Misionarul – organul periodic lunar al Misiunii Ortodoxe Române, Secţia culturală a Consiliului Eparhial din Chişinău4. Primul număr al revistei a văzut lumina tiparului la 6 octombrie 1929, în preajma celui de al II-lea congres al misionarilor români cu omoforul Mitropolitului Basarabiei Gurie Grosu. Misionarul a avut ca scop primordial prezentarea materialului despre învăţătura şi dogma Bisericii Ortodoxe, precum şi diverse teme de ordin moral-spiritual şi educaţional. Am mai apărut şi altele: Însemnări creştine – revistă de orientări pastorale şi misionare (Bălţi, 1937-1940), Episcopia Hotinului – foaie oficială a acestei episcopii (Bălţi, 1926-1940) şi Biserica basarabeană, de aceeaşi eparhie (1942-1943), Buletinul Episcopiei Cetăţii Albe- Ismail (1923-1940 şi 1942- 1943), Raza – publicaţia „Uniunii clerului din Basarabia” de luptă şi atitudine românească 1931-1944), Studentul – revistă a Societăţii Culturale „Petru Movilă”, sub îngrijirea unui comitet de studenţi de la Facultatea de Teologie din Chişinău (1928-1933), continuată cu Gândul neamului (1933-1934) şi cu Tribuna tinerimii (1936-1938). Chiar şi elevii Seminarului Teologic îşi aveau publicaţiile lor: Limba noastră la Chişinău şi Luceafărul la Ismail, iar Liceul eparhial din Chişinău publica revista şcolară Ghiocelul – editată de Societatea Literară „Iulia Hasdeu”5.
În perioada interbelică mai remarcăm două reviste de mare prestigiu intelectual: Revista Societăţii Istorico-Arheologice Bisericeşti din Chişinău şi Arhivele Basarabiei.
Revista Societăţii Istorico-Arheologice
Bisericeşti din Chişinău a fost îngrijită şi publicată
de Societatea respectivă din 1909
până în 1939. Au apărut în total 24 de volume, extrem de valoroase, tratând un şir de probleme ale istoriei şi culturii românilor6. Arhivele Basarabiei a fost la sigur cea mai prodigioasă revistă de istorie şi geografie a Moldovei dintre Prut şi Nistru. A apărut între anii 1929-1938, sub conducerea prof. univ. Toma G. Bulat şi Constantin N. Tomescu. Majoritatea materialelor publicate: documente de arhivă referitoare la istoria Moldovei şi istoria religiei din ţinut, dispoziţii, hotărâri, scrisori şi declaraţii au ca autori diverse structuri de stat, dar şi persoane particulare7. Şi astăzi, mulţi cercetători ai trecutului pământului nostru folosesc Arhivele Basarabiei drept un izvor nesecat de informaţii şi documente, „privitoare la istoria Basarabiei şi a Bisericii româneşti de aici”8.
În anii `90, când societatea noastră a fost declarată democrată şi suverană, Bisericii Ortodoxe i s-a oferit posibilitatea să-şi rostească şi să promoveze dogma şi învăţătura sa nu numai de pe amvonul bisericesc, ci şi prin mass-media. În acest timp apar o serie de publicaţii bisericeşti: Datina Creştină, Curierul Ortodox, Alfa şi Omega. Primul număr al ziarul Curierul Ortodox a fost lansat în anul 1995. Este primul organ oficial al Mitropoliei Moldovei după 1990 şi trebuia să devină „un cristalizator în viaţa cotidiană a clerului şi credincioşilor, prin intermediul căruia s-ar putea face schimb de experienţă, de opinii cu privire la situaţia forurilor reprezentative ale clerului, obiectivele de iluminare şi creştinare a populaţiei din Republica Moldova; lupta, succesele obţinute împotriva curentelor, sectelor ce neagă rolul religiei şi al Bisericii etc.” (p. 53-54). Totodată, „ziarul urma să răspundă intereselor mai multor categorii de cititori, în paginile lui fiind publicate articole ce ţin de apărarea credinţei ortodoxe, de istoria, cultura noastră, de problemele cu care se confruntă societatea, materiale referitoare la educaţia religioasă în şcoală” (p. 55). Iniţial, ziarul apărea de două ori pe lună în limba română şi o dată pe lună în rusă. Începând cu 12 februarie 2002, apare şi varianta electronică a publicaţiei Curierul Ortodox: http://www.geocities.com/ cortodox.
Pe lângă activitatea publicistică, redacţia ziarului a organizat un şir de manifestări culturale şi educaţionale. Pe parcursul celor zece ani de activitate (1995-2005), Curierul Ortodox a desfăşurat o serie de concursuri pentru copii. În 1996, din iniţiativa ziarului a fost organizat, pentru prima dată în republica noastră, un concurs de desen pentru copii în ajunul Sfintelor Paşti, care s-a încheiat cu o frumoasă expoziţie la teatrul „Licurici” din capitală şi cu premierea laureaţilor (p. 69).
Redacţia a sprijinit şi a promovat ideea introducerii obiectului „Religie” în şcolile din republica noastră. În Curierul Ortodox a fost prezentă rubrica „Biserica şi şcoala”, unde au fost publicate 143 de articole în care era dezbătută problema instruirii religioase în şcoală (p. 73).
În prezent presa bisericească este în creştere, fiecare eparhie se bucură deja de ziarul său, iar unele protopopiate, parohii şi diverse asociaţii editează buletine informative.
Totuşi, presa religioasă rămâne „o specialitate pururea nouă şi neexplorată a mass-mediei, care se propune publicului, de cele mai multe ori, într-o formă autentică şi distantă de preocupările umane cotidiene. Despre receptivitatea şi sensibilitatea publicului la mesajele ei, putem concluziona după numărul de ziare, reviste, posturi media, existente în ţară. Existente – pentru că fără un public şi-ar pierde eficienţa, spre care e orientată comunicarea şi, respectiv, motivarea ei logică. Şi ca un mijloc de formare şi informare a opiniei publice, exercită un impact covârşitor asupra relaţiilor de interacţiune dintre societate şi Biserică. Cert este că în R. Moldova, la momentul actual, acest fel de presă se află încă la origini, din cauza barierelor impuse oportunităţii informaţiei bisericeşti în societatea „post-ateistă”, precum şi din cauza pierderii bazelor ei istorice”9. Lucrarea prezentată de noi, aici, a fost elaborată în cadrul secţiei „Istoria culturii” de la Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Recenzată de prot. dr. Pavel Borşevschi şi dr. Igor Cereteu, cartea are următoarea structură: Preliminarii (p. 5-6); Studiu introductiv (p. 7-81), Catalogul articolelor publicate în „Curierul Ortodox” în perioada 24 iunie 1995 – 16 iunie 2005 (p. 83-161), Catalogul articolelor publicate în suplimentul „Logos” – organul Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi din Moldova (1997-2003) (p. 163-167), Bibliografie selectivă (p. 169-172), Anexă (p. 173-178) şi Indice de nume (p. 179-190).
Autorul cărţii, în acelaşi timp – redactor- şef al ziarului, dl Nicolae Fuştei, mărturiseşte că „deşi Curierul Ortodox a fost conceput ca organ de presă al Bisericii Ortodoxe din Moldova, totuşi trebuie să recunoaştem că publicistica ziarului nu s-a concentrat doar asupra problemelor de cult, or, tematica abordată în articole cuprinde un spectru larg de domenii. Drept argument pot servi accentele publicistice de manieră analitică sau critică cu privire la aşa aspecte ca morala, religia, relaţiile Bisericii cu Statul, Biserica şi şcoala, istoria şi cultura etc.” (p. 6).
Nicolae Fuştei este un neostenit savant şi cercetător al trecutului Basarabiei, slujitor „laic” al Bisericii lui Hristos şi dascăl al teologiei şi culturii româneşti. Prin numeroasele sale studii, publicate în volume personale sau colective, prin articole în cele mai prestigioase reviste de specialitate din ţară şi din străinătate, dl N. Fuştei aduce o contribuţie valoroasă în teologia ortodoxă, precum şi în disciplina istoriei medievale româneşti. Ţinuta sa academică şi totodată ascetică şi efortul conjugat pentru studiu au fost evidenţiate şi recunoscute de înalţi ierarhi, clerici, savanţi, studenţi şi oameni de rând.
1. Buzilă Boris. Din istoria vieţii bisericeşti din Basarabia. – Bucureşti: Ed. Fundaţiei Culturale Române, – Chişinău: Întreprinderea Editorial-Poligrafică Ştiinţa, 1996. – P. 49.
2. Matei Nina. Luminătorul // Chişinău. Enciclopedie. Editor Iu. Colesnic. – Chişinău: Ed. Museum, 1997. – P. 219.
3. Păcurariu Mircea. Basarabia, aspecte din istoria Bisericii şi a neamului românesc. – Iaşi: Ed. Trinitas, 1993. – P. 116.
4. Misionarul // Chişinău. Enciclopedie. Editor Iu. Colesnic. – Chişinău: Ed. Museum, 1997. – P. 313.
5. Păcurariu Mircea. Op. cit. – P. 116-117.
6. Dron Ion. Revista Societăţii Istorico-Arheologice Bisericeşti din Chişinău // Chişinău. Enciclopedie. Editor Iu. Colesnic. – Chişinău: Ed. Museum, 1997. – P. 399-400.
7. Şpac Ion. Arhivele Basarabiei // Chişinău. Enciclopedie. Editor Iu. Colesnic. – Chişinău: Ed. Museum, 1997. – P. 47.
8. Păcurariu Mircea. Op. cit. – P. 117.
9. Dodul Marcel. Presa religioasă: un domeniu neexplorat al mass-mediei // Orthodoxia. – An. I (2002). – Nr. 1. – P. 12.

Maxim MELINTI, magistru în istorie

PAGINI DIN ISTORIA REVISTEI ""LUMINATORUL" (1908-1918)

Aparitia revistei "Luminatorul" la inceputul anului 1908 o datoram acelui curent cultural-religios din randul clericilor basarabeni care si-au manifestat activismul lor social prin initierea unor actiuni culturale in interesul neamului romanesc din Basarabia. Bineinteles, toate aceste manifestari de spirit (pentru romanism) au fost determinate, in primul rand, de evenimentele ce s-au declansat in imperiu in anii 1905-1907. Nu mai putin important insa este si alt aspect al problemei, demn de retinut: manifestarile de spirit ale clerului basarabean la inceputul sec. XX n-au aparut "ad-hoc" pe fundalul evenimentelor im cauza. Acel curent cultutal-religios a fost o prezenta permanenta in Basarabia pe tot parcursul secolului anterior, al XIX-lea, impunandu-se in viata cultural-religioasa a tinutului chiar din momentul instrainarii, adica de la 1812. Explicatia poate fi gasita in faptul ca ruptura ce s-a produs in 1812 nu a fost doar una politica, geografica, istorica, ci a fost intai de toate o "ruptura" trecuta peste sufletele noastre (noi fiind rupti de la Sfanta Traditie a Bisericii neamului...). Impactul acelei rupturi mai persista si astazi in aceasta extremitate a romanismului estic (prin prezenta celor doua Biserici...). Pentru fiecare tiparitura aparuta aici cu buchie romaneasca s-a dus o lupta continua, si aceasta lupta a fost sustinuta mai intai de clerul basarabean, in acest context, am putea spune ca "Luminatorul" nu a fost doar un rod de consecinta a evenimentelor din Rusia de la inceputul sec. XX. Aparitia acestei reviste in "limba moldoveneasca" a fost pregatita de lucrarea misionara, nationala si religioasa infaptuita cu rabdare si discretie de generatii intregi de slujitori ai Bisericii neamului pe tot parcursul sec. al XIX-lea.
Referitor la anul de aparitie a revistei, este important sa relevam si un alt aspect (de detaliu) al problemei, care, de fapt, ne contureaza o imagine a unor realitati basarabene, nu mai mult... Deci, aparitia revistei catre anul 1908 a coincis (ironia soartei!) cu numirea
scaunul episcopal al eparhiei a unui "adept infocat" al politicii reactionare promovate de oficialitatile imperiale dupa evenimentele amintite. Este vorba de Serafim Ciceagov1. Dupa cum observa si Nicolae Popovschi, acesta, prin politica lui nesabuita, a adus Biserica din Basarabia la o completa descompunere, desbinare: se luptau intre ei clericii. Arhipastorul era pornit impotriva preotimii, multi rasboiau chiar si cu chiriarhul... Unii au ajuns cu jalbe tocmai in Sinodul din Petersburg2. Vom observa ca toate masurile intreprinse de chiriarh imediat dupa numirea sa la Chisinau (numit in 11 sept. 1908, sosit pe 28 oct. 1908) au fost indreptate spre o "restructurare", in fapt o subordonare, a institutiilor eparhiale direct sub controlul episcopului:
- A abrogat principiul eligibilitatii pentru functiile ce tineau de administrarea treburilor bisericesti Tn eparhie, Tn special a blagocinilor (Ukazul sinodal nr. 2361, februarie 1909).
- A insistat catre Sinod si a obtinut schimbari Tn programul de publicitate al buletinului eparhial - Kisinevschie EparchialnTe Vedomosti (noiembrie 1909).
- A supus unui control strict activitatea fabricii de lumanari, subminand astfel puterea financiara a clerului basarabean.
- A initiat o "revizie" minutioasa a Tipografiei Eparhiale catre luna decembrie anul 1909. Amintim Tn context ca tipografia abia Tsi reTncepusese activitatea Tn 26 octombrie 1906 (Ukazul sinodal nr. 1126 din 25 aprilie 1905) dupa o intrerupere de jumatate de veac3.
Si, nu in ultimul rand, episcopul Serafim Ciceagov a intervenit Tn activitatea "Luminatorului", pentru ca acolo activau, Tn opinia chiriarhului, unii preoti cu interese "separatiste", periculosi pentru linistea imparatie?.
Referitor la actiunile intreprinse in vederea organizarii revistei "Luminatorul", vom semnala lipsa materialului documentar in arhivele de la Chisinau, desi trebuie sa remarcam ca losif Parhomovici, in publicatiile din anii '30 ai sec. XX, facea referinta la un dosar imens din arhiva Consistoriului Duhovnicesc (peste 700 de pagini) pe anii 1905-1917, in care depistase si unele date referitoare la revista.
De obicei, referintele cercetarilor in aceasta privinta sunt facute in baza documentelor de "jurnal" ale congreselor eparhiale pe anii respectivi. Se sustine, intre altele, ca ideea crearii revistei aparuse in legatura cu necesitatea de "a lucra contra propagandei revolutionare in mijlocul armatelor, a lucratorilor si poporului". Anume la congresul
eparhial din 1905 s-a gasit ca e necesar de a edita un organ eparhial propriu "daca nu zilnic, cel putin saptamanal..."6, in context vom aminti si de articolul lui Gurie Grosu aparut catre luna aprilie 1907 in paginile revistei eparhiale, ce-i drept, Tn ruseste7. Ieromonahul Gurie contureaza o imagine a evenimentelor din istoricul Bisericii din principatul Moldovei la rascrucea anilor '60 ai secolului al XIX-lea. Textul ca atare necesita o lectura diferentiata, pentru a aprecia acel nivel de cunoastere, de confuzii chiar in aprecieri, cat si acele surprinzatoare metamorfoze, transformari, in raport cu cunoasterea obiectiva a unor realitati din istoria Bisericii neamului. Bineinteles ca Gurie, ca misionar eparhial la manastirea Noul-Neamt, cunostea arhiva ce se pastra acolo. Din cele expuse mai constatam ca, in 21 iunie 1860, ieromonahul Teofan Cristea a depus catre ministrul afacerilor externe Gorceakov, ober-procurorul Sfantului Sinod, un demers, copia caruia se pastreaza in arhivele manastirii8, in acel demers se indica unele masuri "necesare pentru apararea Bisericii pravoslavnice", in acest scop, "editarea unui jurnal duhovnicesc in limba moldoveneasca ar fi binevenit si de mult folos'6'. Or, o initiativa locala in vederea aparitiei unei reviste eparhiale ar fi persistat in mediul clerului basarabean mult mai inainte. De asemenea, misionarul Gurie considera ca marea majoritate a preotilor din eparhie, cu care se intalnise personal (in calitate de misionar eparhial a "vizitat multe parohii), impartaseau "aceeasi parere" referitor, la necesitatea unei reviste in limba "moldoveneasca", pentru ca in Basarabia, sustinea Gurie, "sunt inca multi preoti care nu cunosc limba rusa si chiar nu citesc nici Vedomosti Eparhiale'*0.
Cand, totusi, se realizeaza in fapt aceasta idee?
in lipsa materialului documentar in arhivele din Chisinau, informatiile cu privire la momentul de organizare a revistei mai pot fi reconstituite in baza a ceea ce a fost publicat Tn Buletinul Eparhiei Chisinaului pe anul 1907".
Catre congresul eparhial (sedinta din 20 septembrie) din 1907 a fost pregatit si prezentat un raport al "Comisieispeciale pentru alcatuirea unui program Tn vederea editarii jurnalului bisericesc in limba moldoveneasca, cat si alte probleme referitoare la editarea revistei'*2. Vom semnala de asemenea ca aceasta Comisie a fost creata in rezultatul unui raport special "scris" ceva mai inainte de ieromonahul
Gurie, dupa cum ne relateaza si I. Parhomovici. Raportul prezentat la congres a fost semnat de presedintele comisiei, protoiereul Constantin Popovici, si, respectiv, membrii acesteia: protoiereul M. Ciachir, l. Ignatovici, ieromonahul Gurie si parintele C. Parfentiev. in raport se sustinea ca "Din porunca Fratimii "Nasterea lui Hristos" si in baza raportului misionarului eparhial, ieromonahul Gurie, comisia speciala alcatuita din presedintele Constantin Popovici, membrii: protoiereul Nicolae Lascov, Mihail Ciachir, Iustin Ignatovici, parintele Macarie Untul, Constantin Parfentiev si misionarul eparhial Gurie au examinat programul propus spre atentia deputatilor in congresul din 1907 referitor la editarea unui jurnal bisericesc cu numele "Luminatorul'™. Programul prezentat era structurat pe cinci puncte:
1. In anii din urma, preotii parohiali au sesizat un interes deosebit pentru lectura printre enoriasii din eparhia Chisinaului, care sunt in marea majoritate moldoveni. Multi dintre ei si-au manifestat dorinta de a contribui cu anumite mijloace intru sustinerea editarii unei reviste "in moldoveneste". Un locuitor din satul Corjova deja a jertfit pentru revista 5 ruble. Acest interes pentru lectura ar trebui sa fie indestulat cu texte folositoare din izvorul curat al Bisericii; in acest sens, preotii sunt datori sa contribuie in masura posibilitatilor ca cei dornici de lectura sa fie feriti de influente nesanatoase.
2. Din numarul total de frati si calugari, in marea majoritate moldoveni, putini dintre ei cunosc adevaratele izvoare ale credintei; printre ieromonahi si calugari se gasesc dintre cei ce simt nevoia de a citi, insa nu au posibilitatea sa citeasca in "limba moldoveneasca". Un jurnal moral-duhovnicesc in limba moldoveneasca le-ar fi de mare folos.
3. Printre membrii clerului din eparhie se gasesc diaconi si dascali ce nu cunosc limba rusa, caror o revista in limba moldoveneasca le-ar face de asemenea mari servicii in privinta selectarii unor informatii ce tin de problemele credintei crestine, cat si despre evenimentele vietii bisericesti in general.
4. Pe viitor se prevad mari reforme in viata bisericeasca din Rusia, in special in administrarea vietii parohiale. Consideram necesar ca toti crestinii Bisericii Domnului sa cunoasca acest lucru din timp, pentru a avea posibilitatea sa fie pregatiti sa le accepte. O revista moldoveneasca ar contribui in mare masura.
Comisia are si onoarea de a informa: Pentru editarea revistei
"Luminatorul' (12 carti anual cu marimea de 5 coli fiecare, cate 1500 exemplare) este necesara suma de 3 000 ruble, in aceasta suma nu au fost incluse cheltuielile pentru hartie si tipar, pentru salarizarea redactorului, pentru onorariul colaboratorilor, nici pentru serviciile de posta Tn distribuirea revistei.
. 5. Pentru ca in bisericile din eparhia Chisinaului sunt lipsa cartile "Vietile sfintilor" in "limba moldoveneasca", procurarea acestora, ca supliment la revista, ar fi mult mai ieftina, deci, ar fi binevenit ca cei ce vor dispune de abonamente la revista "Luminatorul" sa primeasca anual cate un volum din "Vietile sfintilor"15. S-a calculat ca pentru editarea unui volum din "Vietile sfintilor" este nevoie de 1 000 ruble, iar pentru editarea revistei cu "adaosul" unei carti sunt necesare 4 000 ruble. Aceste cheltuieli usor vor fi acoperite daca revista va avea anual 1500 de abonati cu o plata de 4 ruble pe an. Cu exceptia bisericilor care vor primi revista obligatoriu, Comisia mai conteaza pe un anumit numar de cititori printre parohieni.
Editarea revistei s-ar putea face pe langa "Fratimea "Nasterea lui Hristos", cu un colegiu redactional deosebit, membrii si redactorii fiind alesi de congresul eparhial; anual vor depune catre congres rapoarte despre sumele cheltuite, in baza argumentelor expuse, Comisia roaga sa fie gasite mijloacele necesare pentru editarea revistei (cu anexa propusa), cat si aprobarea congresului eparhial pentru editare. Comisia mai considera ca la aceasta cauza sfanta ar putea contribui si manastirile din eparhie. Prea Sfintia Sa, Episcopul Vladimir, ar putea sa propuna staretilor de manastire sa ajute cu 2 000 ruble fiecare.
in aceeasi sedinta a mai fost discutat proiectul de program al revistei, alcatuit din 6 puncte. Conform acestuia, in revista urmau sa fie publicate:
1. Voroave originale, invataturi, cuvantari si predici ale preotilor parohi, texte traduse (din ruseste) considerate folositoare pentru viata morala a pastoritilor, de asemenea traduse si publicate cuvantarile chiriarhilor din eparhia Chisinaului;
2. Scrieri privind problematica dogmelor crestine, invataturile moral-religioase, ritualurile bisericesti;
3. Scrieri si studii despre specificul unor traditii locale, adunate de preoti din parohiile ce le au in supraveghere;
4. Documente referitoare la istoria bisericeasca a eparhiei Chisinaului.
5. Poezii cu continut moral-religios.
6. Stiri privitor la dispozitiile administratiei bisericesti si civile, hotarari ale adunarilor clerului, ale congreselor eparhiale.
La acest proiect de program mai era anexata o notita informativa, din care am extras pretul de abonament: pe un an - 4 ruble; pe 6 luni - 2 rub. 50 cop.; pe o luna - 60 cop.17.
Congresul eparhial a aprobat proiectul de program propus de Comisie, luand si o hotarare (din 4 puncte) cu prevederi speciale ce urmau sa fie respectate cu strictete. Hotararea congresului a fost intarita prin rezolutia episcopului Vladimir: "Nr. 5323, 22 septembrie 1907. Sunt intru totul de acord si impartasesc dorinta clerului de a avea o revista in limba moldoveneasca, insa nu pot sa oblig manastirile sa contribuie la aceasta cu anumite sume de bani. Am sa propun prin blagocini sa roage staretii de manastiri ca sa ia parte. Nadajduiesc ca vor ajuta cu anumite donatii, in masura posibilitatilor... Doar se stie ca veniturile multor manastiri abia de acopera cheltuielile de fiecare zi. De la manastirea Harjauca vor ajuta cu 200 ruble si de la mine personal - 100 ruble. Ep. Vladimir'™.
Societatea misionara "Nasterea lui Hristos", pe langa care urma sa apara revista, a intervenit cu un demers special catre Sinodul rusesc din Petersburg, acesta luand si o decizie de rigoare in 20 decembrie 1907 (nr. 15441). Textul acestui Ukaz prevedea "a se da dezlegare tiparirii pentru jurnalul cu numele "Luminatorul", in limba moldoveneasca, incepand cu anul 1908, prin Sfatul Fratimii "Nasterea lui Hristos" din Chisinau, dupa programul aratat, cu supravegherea cenzurei de catre protoiereul Spiridon Muranevici si cu numirea protoiereului Constantin Popovici si a ieromonahului Gurie ca redactori ai acestui jurnal'™.
Respectand acest program, revista va apare pana in 1918. Fiecare numar al ei era trecut prin cenzura oficiala cu o luna inainte de aparitie (data de 10 a fiecarei luni). Despre aceasta ne marturiseste textul imprimat pe coperta l, verso: "Cu dezlegarea spre t/paru cenzor protoiereul Spiridon Muranevici", apoi urma data de 10 a lunii respective20.
E demn de retinut ca, in primii ani de aparitie (1908-1909), colegiul redactional a reusit sa diversifice programul oficial al revistei. Meritul lor este cu atat mai insemnat, cu cat ei au reusit sa promoveze anumite interese ale Bisericii din Basarabia. Despre nucleul redactional al "Luminatorului" episcopul Serafim s-ar fi exprimat (public) ca era alcatuit dintr-o "banda de separatisti" in frunte cu misionarul eparhial Gurie, care, ulterior, printr-o directiva episcopala, a fost "retras" din functia de redactor si trimis sa-si indrepte "ostenelele carturaresti" si misionare intr-o gubernie ruseasca21.
incepand cu primele numere de revista, din ianuarie 1908 si pana in decembrie 1909, misionarul eparhial Gurie a reusit sa publice un numar impresionant de articole. Anume datorita lui au aparut materiale cu titlul rezumativ "Documente in limba moldoveneasca", fiind vorba despre documente din istoria Bisericii neamului de pana la 1812. Dupa 1909 fiind expulzat in Rusia, il regasim in paginile "Luminatorului" abia dupa 1911.
Evident, multe initiative manifestate de redactorii revistei nu erau pe placul chiriarhului. Cel de al doilea redactor, protoiereul Constantin Popovici, a fost poate mai abil in ceea ce a reusit sa faca, desi, fiind persecutat de Serafim Ciceagov, pana la urma se vede nevoit sa se retraga din serviciul de preot la catedrala.
Protoiereul Iustin Ignatovici a fost cel ce a avut misiunea sa traduca, sa supravegheze munca de tipar asupra cartilor "Vietile sfintilor" (prevazute sa apara in 12 volume, ca supliment la "Luminatorul"), o munca de durata, care solicita competenta si mult curaj. Tot din cauza unor represalii, dupa 1909 a fost nevoit sa se retraga la manastirea Curchi, unde s-a calugarit cu numele de Ignatie. A continuat insa si acolo lucrul de talmacire a cartilor din "Vietile sfintilor", care au continuat sa insoteasca anual revista "Luminatorul". A decedat in anul 1916, ianuarie 9 zile, dupa cum citim in numarul din februarie 1916 in necrologul scris, probabil, de un calugar de la manastire23.
Dupa anul 1910, in rezultatul actiunilor intreprinse de Ciceagov, revista isi continua aparitia doar in formula prevazuta de chiriarh.
in perioada anilor 1908-1918, in "Luminatorul" au fost publicate o serie de materiale referitoare la viata bisericeasca din eparhia Chisinaului si Hotinului, acestea in majoritate semnate de preoti de tara, dascali, preoti-blagocini, protoierei, autori de predici sau de texte traduse: Mitrofan Ignatiev, F. Frolov, D. Ciolan, Gri. Dumbrava, VI. Baltaga, T. Stavila. Se intalnesc si nume laice, de tarani, spre exemplu "Taranul F. Buruiana" (decembrie 1912). intre acesti autori il gasim si pe Alexei Mateevici, care semneaza sugestiv: "Student al Academiei din Kiev". Articolele poetului sunt valoroase pentru cititor in primul rand prin frumusetea graiului matern, apoi si pentru tematica lor (bunaoara, "Din viata primilor crestini" (1912, ne. 11, p. 56-70) sau "De unde vine numele Mantuitorului nostru - Craciunul" (1912, nr. 12, p. 70-72). Limba noastra, sustine poetul, s-a nascut odata cu increstinarea noastra, de aceea si are mai putine cuvinte pagane decat alte limbi.
Dupa 1916, in programul de activitate a "Luminatorului" se simte o anumita revigorare. Revista devine o publicatie cu insemnate merite in opera de redesteptare nationala a romanilor basarabeni. Numarul doritorilor de a se abona la ea creste considerabil, in dosarele de arhiva din Chisinau s-au conservat unele documente in aceasta privinta, in raportul catre Consistoriu al blagocinilor pe anul 1917, gasim ca din judetul Orhei (cercul 2) au fost expediati pentru revista bani in suma de 77 rub. 50 cop.; blagocinul de la Balti (cercul 2) a expediat 14 rub. 87 cop.; blagocinul din judetul Chisinau (cercul 4) -140 de ruble. Banii adunati la Consistoriu urmau sa fie transferati pe adresa redactiei "Luminatorul".
intre colaboratorii revistei pe anii 1908-1918, intalnim un anonim, care semna cu sigla ruseasca 'T. M." si care nu si-a descoperit niciodata numele. Speram ca pe viitor va fi identificat acest necunoscut colaborator fidel al revistei, care si-a adus ostenelile carturaresti la luminarea crestinilor basarabeni insetati de cuvantul evanghelic in graiul mostenit de la strabuni.
Vom remarca in chip deosebit ca toti acei preoti de tara, autori de texte (predici si traduceri), au aparat prin lucrarea lor misionara tezaurul cel mai de pret al neamului - credinta si graiul, desi graiul lor in aceasta "lature a Tarii" era conservat intr-o forma atat de arhaica (din sec. XVIII), cum de mult nu se mai vorbea in restul Tarii, la lasi sau Bucuresti. Meritul lor este insa cu atat mai insemnat, mai inaltator, pentru ca ei au incercat sa-l scoata din "negura uitarii" in care a fost impins de o stapanire straina. Poti crede chiar ca poetul A. Mateevici a zamislit nemuritorul sau poem despre grai, tesandu-i randurile din paginile "Luminatorului"...
Acest sir de preoti luminati, in acele conditii obscure, cu ravna
vrednica de pomenire au ostenit la altarul neamului, luminand sufletele intr-un secol de intuneric, de dominatie straina, reusind sa infiinteze un jurnal bisericesc ca "Luminatorul", care, pentru o perioada de lunga durata, a fost unica publicatie de limba romana in Basarabia. Numarul lor nu e mic, si asta ne bucura, dar si ne intristeaza deopotriva, pentru ca multi dintre ei inca raman necunoscuti, uitati in pagini de istorie ce abia urmeaza sa fie scrise... Deocamdata, cel putin sa-i pomenim ca pe niste patrioti ce si-au indeplinit sfanta datorie fata de neam, deci, fata de generatiile urmatoare, deci, si fata de noi, cei ce traim astazi...
NOTE
1. Episcopul Serafim Ciceagov a carmuit eparhia Chisinaului si a Hotinului timp de sase ani: 1908-1914.
2. Nicolae Popovschi, Istoria Bisericii din Basarabia in veacul al XIX-lea sub rusi, Chisinau, 1931, p. 285-296.
3. Arhiva Nationala a Republicii Moldova (in continuare ANRM), Fondul 208, inv. 4, dosar 3847, f. 160-164.
4. Boris Buzila, Din istoria vietii bisericesti din Basarabia, Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, Editura Stiinta, Chisinau, 1996, p. 288.
5. Iosif Parhomovici, Episcopul Vladimir al Chisinaului (1904-1908), in RSIAB, voi. 18, a. 1928, p. 129-215.
6. Kisinevskie EparchialnTe Vedomosti (in continuare KEV), 1907, nr. 51-52, p. 20-25.
7. KEV, 1907, nr. 16, p. 555-558; vezi: Gurie Grosu
8. KEV, 1907, nr. 16, p. 556.
9. Ibidem.
10. Ibidem, p. 557.
KEV, 1907, nr. 51-52, p. 20-25. Ibidem, p. 20.
13. Iosif Parhomovici, op. cit, p. 129; KEV, 1907, nr. 51-52, p. 24.
14. KEV, 1907, nr. 51-52, p. 21.
15. Ibidem, p. 22.
16. Ibidem, p. 23.
17. Ibidem, p. 23-24.
KEV, 1907, nr. 32, p. 123, vezi: Jurnalul nr. 39. "Luminatorul", 1908, nr. 1, p. 2. Ibidem, colectiile anilor 1908-1918. Boris Buzila, op. cit, p. 288. "Luminatorul", 1911, nr. 4, p. 10-12.
23. Nicolae Popovschi considera gresit ca protoiereul Iustin Ignatovici a decedat la 1910. Vezi: N. Popovschi, op. cit, p. 264.
24. ANRM, Fondul 208, inv. 4, dosar 44871, f. 1-5.

Maria DANILOV
email: danilovmaria@yahoo.com