La instalarea episcopului Visarion Puiu ca episcop de Hotin, în mai 1923, oraşul Bălţi avea numai o singură biserică la 10.000 de credincioşi ortodocşi. Fiind singura biserică, aceasta avea rolul de catedrală, neîncăpătoare însă, mai ales că acum ţinutul Hotinului era organizat administrativ-canonic la rang de eparhie. Primul gând al lui Visarion Puiu a fost de a ridica cât mai multe biserici, astfel încât să acopere necesităţile pastorale ale credincioşilor din Bălţi, dar mai ales să zidească o catedrală. Era nevoie de emblemă confesională românească, care să-i aducă pe românii acestui colţ basarabean cât mai aproape de potirul lui Hristos. Episcopul a ridicat o măreaţă catedrală în stil neoromânesc, pe care a sfinţit-o, cu oaspeţi aleşi la 2 iunie 1935, cu reşedinţă şi anexe pe măsură. Totodată, acelaşi episcop a iniţiat şi a încurajat ridicarea altor lăcaşuri de cult, precum "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" (1929), "Sfinţii Arhangheli", "Adormirea Maicii Domnului", "Cuvioasa Paracheva" (1935) şi Biserica "Schitul Episcopiei", toate acestea într-o perioadă de 10 ani. Ca şi în cazul catedralei, aceste lăcaşuri au primit elemente arhitectonice de identitate românească. Biserica "Sfânta Cuvioasă Parascheva" a fost zidită cu două turle răsucite, după modelul Mănăstirii Argeşului, iar Biserica "Sfinţii Apostoli" a fost ridicată după modelul moldovenesc, cu turn-clopotniţă adosat, neoromânesc, şi contraforţi. În perioada sovietică, aceste biserici au avut de suferit, în funcţiune rămânând numai catedrala, încercându-se ştergerea a tot ce putea aminti de trecutul românesc interbelic. De pildă, bisericilor "Sfinţii Apostoli" şi "Cuvioasa Parascheva" le-au fost date jos crucile, ultima fiind transformată în planetarium, după cum vedem în fotografiile de epocă.
