Mitropolia Basarabiei - scurt istoric. Justificare.

Reactivarea episcopiilor Mitropoliei Basarabiei

– un act juridic şi o reparaţie morală

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru din 22 octombrie 2007 - care a avut drept scop definitivarea noului Statut de Organizare şi Funcţionare al Bisericii Ortodoxe Române, în consens cu noua Lege a Cultelor din România (Legea 489/2006) - luând act, cu binecuvântare, de hotărârea Mitropoliei Autonome a Basarabiei referitoare la reactivarea eparhiilor sale sufragane (Arhiepiscopia Chişinăului, Episcopia de Bălţi, Episcopia Basarabiei de Sud şi Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria), le-a înscris juridic în Statutul Bisericii Ortodoxe Române, la capitolul Organizare, unde, potrivit sistemului tradiţional de organizare a Bisericii Ortodoxe, fiecare mitropolie are în componenţă eparhii sufragane. Pentru aceasta, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ţinut seama de următoarele considerente:

1. Teritoriul din stânga râului Prut, locuit de strămoşii românilor încă din secolele III-IV d. Hr., a depins din punct de vedere canonic-duhovnicesc de Patriarhia de Constantinopol;

2. În anul 1401, când Patriarhia Ecumenică a recunoscut canonicitatea Mitropoliei Moldovei (înfiinţată în anul 1386), acest teritoriu făcea parte din Mitropolia Moldovei, care era păstorită de ierarhi români, cu reşedinţa la Suceava şi apoi la Iaşi. Când Biserica Ortodoxă Rusă şi-a proclamat autocefalia, în sec. XV (recunoscută de Patriarhia Ecumenică abia în 1589), aceasta nu avea jurisdicţie canonică asupra teritoriului dintre Prut şi Nistru.

3. Foarte târziu, în anul 1812 - anul anexării lui injuste de către Imperiul ţarist - acest teritoriu a fost inclus, în mod necanonic, în jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Ruse, care, în 1813 a înfiinţat pe acest teritoriu - reorganizat ca o nouă gubernie, numită Basarabia - eparhia de Chişinău, cu scopul rusificării populaţiei româneşti din partea de răsărit a Moldovei.

4. În 1918, după proclamarea independenţei Basarabiei şi votarea de către Sfatul Ţării de la Chişinău a unirii cu Ţara Mamă, România, Eparhia rusă a Chişinăului, dependentă de Patriarhia Moscovei, şi-a încetat activitatea, iar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române a înfiinţat Arhiepiscopia română a Chişinăului.

5. În 1922, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a înfiinţat încă două eparhii în Basarabia – Episcopia Hotinului, cu reşedinţa la Bălţi şi Episcopia Cetăţii Albe, cu reşedinţa la Cetatea Albă –, iar în 1927, Arhiepiscopia Chişinăului a fost ridicată la rang de Mitropolie, având ca eparhii sufragane episcopiile menţionate mai sus. Acestora li s-a adăugat, în anul 1941, din raţiuni pastoral-misionare (ţinând seama de persecuţia stalinistă împotriva Bisericii Ortodoxe din zonă), Misiunea Ortodoxă Română pentru Transnistria, cu statut de eparhie.

6. Mitropolia Basarabiei cu cele patru eparhii sufragane ale sale a funcţionat până în anul 1944, după care a fost forţată de către puterea comunistă sovietică să-şi întrerupă activitatea.

7. În anul 1992, ca urmare a dezmembrării Uniunii Sovietice şi a proclamării Republicii Moldova ca stat independent şi suveran, a fost posibilă, în condiţii de libertate, reactivarea Mitropoliei Basarabiei, în dependenţă canonică de Biserica Ortodoxă Română, ca Mitropolie Autonomă de stil vechi calendaristic (calendarul iulian).

8. În data de 30 iulie 2002, autorităţile de stat ale Republicii Moldova au înregistrat Mitropolia Autonomă a Basarabiei ca entitate juridică religioasă, prin înscrierea acesteia în Registrul de Culte.

9. În noiembrie 2004, Adunarea Eparhială a Mitropoliei Autonome a Basarabiei a încheiat procesul de reactivare a vechilor sale eparhii sufragane (început încă din anul 1992), având următoarele titulaturi: Arhiepiscopia Chişinăului, Episcopia de Bălţi, Episcopia Basarabiei de Sud şi Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria (s-a ţinut seama de configuraţia actuală a graniţelor Republicii Moldova).

10. În anul 2006, Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova a recunoscut Mitropolia Autonomă a Basarabiei, ca „succesoare spirituală, canonică şi istorică a Mitropoliei Basarabiei care a funcţionat până în anul 1944 inclusiv”, cu eparhiile ei componente: Arhiepiscopia Chişinăului (înregistrată juridic încă din decembrie 2004), Episcopia de Bălţi, Episcopia Basarabiei de Sud şi Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria. Această hotărâre a confirmat juridic un drept istoric şi canonic al Mitropoliei Basarabiei.

Prin urmare, în luna octombrie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a luat act, cu binecuvântare, de această recunoaştere oficială a reactivării eparhiilor care au aparţinut Mitropoliei Autonome a Basarabiei, dar nu a luat nici o decizie de organizare efectivă a acestor eparhii, în sensul alegerii de episcopi şi crearea aparatului administrativ corespunzător, întrucât Mitropolia Autonomă a Basarabiei nu a iniţiat o astfel de organizare.
Aceste eparhii ale Mitropoliei Autonome a Basarabiei au fost reactivate din punct de vedere juridic pe teritoriul canonic al Mitropoliei Autonome a Basarabiei şi în interiorul graniţelor statului independent Republica Moldova, fără a se nega însă dreptul la existenţă a Mitropoliei ruse a Chişinăului „şi a întregii Moldove” ca eparhie a Bisericii Ortodoxe Ruse, pentru că Patriarhia Română respectă dorinţa credincioşilor ortodocşi de a aparţine în mod liber fie de Patriarhia Română, fie de Patriarhia Moscovei. Coexistenţa celor două Mitropolii ortodoxe în Republica Moldova se explică astăzi prin faptul că acest teritoriu nu mai este parte componentă nici a statului român, nici a statului rus, ci este un stat nou, independent.
Ţinându-se cont de această situaţie specială, Patriarhia Română militează pentru coexistenţa paşnică şi cooperarea frăţească între cele două Mitropolii ortodoxe dependente de două Patriarhii ortodoxe surori, care vor ajuta Biserica Ortodoxă din Moldova să-şi dezvolte activitatea sa misionară şi pastorală într-o vreme a secularizării şi a proliferării sectelor religioase.

Biserica Ortodoxă Română doreşte ca cele două Mitropolii Ortodoxe din Republica Moldova să cultive nu cearta şi conflictele, ci dialogul şi cooperarea frăţească. În acest sens, Patriarhia Română a ajutat ambele Mitropolii, oferindu-le cărţi de cult şi cărţi teologice, tipărite în România sau permiţând ca ele să fie retipărite în Republica Moldova. De asemenea, Patriarhia Română a oferit posibilitatea multor tineri din ambele Mitropolii să studieze în Facultăţile de Teologie Ortodoxă din România, îndemnându-i să cultive respectul şi preţuirea atât faţă de Patriarhia Română, cât şi faţă de Patriarhia Moscovei. Dialogul frăţesc şi cooperarea frăţească, mai ales între cele două Mitropolii, sunt cele mai bune căi de a rezolva problemele existente pe plan local şi de a ajuta cele două Patriarhii surori să găsească împreună o soluţie canonică şi pastorală adecvată complexităţii situaţiei din zonă, pentru apărarea şi promovarea Ortodoxiei.